Din nou blogger

          După o lungă perioadă de timp, m-am gândit să mă reapuc de blog și asta nu pentru că nu aș fi avut ceva mai bun de făcut, dar cu pandemia aceasta, mai toți stăm prin casă încercând să facem ce ne place sau cel puțin ce ne iese. Și cum în perioada asta mai toți își dau cu părerea, mi_am zis că pot să fac și eu asta. 🤣

           Acum, lumea dispune de atât de mult timp liber, mulți fără loc de muncă, iar cei care ne conduc preferă să închidă restaurantele și nu alte spații aglomerate, de parcă, atunci când mergi la un restaurant, vezi clienți care stau îngrămădiți unul peste altul si nu mai ai loc de ei. Nu e chiar așa. Un restaurant care se respectă păstrează o oarecare distanță între mese și mai ales în această perioadă în care distanța oricum este obligatorie. Dar ce ne facem când terasele se vor închide din cauza frigului? Ce vor face cei din domeniul horeca fără locuri de muncă? Din ce vor supraviețui angajați, patronii și cum vor supraviețui firmele? Și aici nu vorbim de acele firme mari, ci acele firme mai mici care au nevoie de noi toți să supraviețuiască. Cum va fi oare economia acestei tări? Cum ne vom redresa și cum va fi viața după covid-19?

         Dar să trecem peste aceste aspecte  ''neimportante '' și să revenim la oile noastre, zic. Poate după ce va trece toată nebunia asta, unii vor învăța să fie mai respectuoși cu cei din jur, să învețe să se comporte civilizat și să aprecieze ce au lângă ei și cel mai important, pe cine au în preajmă. Vom trebui să învățăm cu toții să ne respectăm între noi, indiferent în ce domeniu am lucra. Cu toții am avut de suferit din urma acestei pandemii și să ne fie ca o lecție pentru fiecare dintre noi. Să punem în balanță toate lucrurile care s-au întâmplat până acum și să gândim pozitiv la cele ce vor urma. 

           Poate vă intrebați ce m-a apucat pe mine și despre ce vorbesc eu aici? Ei bine, eu am lucrat ca ospătar, un domeniu nu foarte ușor, obositor și destul de stresant. Cel mai dificil este să lucrezi cu oamenii și mai ales când găsești un om dificil, sucit, nervos și întors de la țâță, cum se spune, pe care trebuie să îl servești ca la carte și să îi suporți toate obrăzniciile. Meseria de ospătar, pentru mine, este o meserie foarte grea, dar în același timp una curată, frumoasă și care te educă pe tine ca om, ca să devii cea mai bună versiune a ta. 

          Dacă îmi aduc bine aminte, după terminarea liceului, când m-am apucat pentru prima oară de cursuri de ospătărie, nici măcar nu știam să țin corect cuțitul și furculița în mână, ce să mai vorbesc de altele. Nu mai zic și de câtă veselă am spart  eu și colegii mei la cursuri până să învățăm să cărăm câte trei, patru farfurii. La inceputul cursurile, rafturile erau pline de farfurii, când am plecat, mai rămăseseră câteva și alea crăpate și ciobite. 

          Nu mi-e rușine să recunosc ce am făcut, prin ce am trecut, pentru că, dacă nu plecam de jos, nu aș fi ajuns niciodata să știu viața din culisele restaurantelor, din spatele ușilor din bucătărie, unde fiecare este responsabil pentru ceea ce face și o face cu simț de răspundere, dar și cu emoția ca totul să iasă perfect, să multumești pe fiecare om în parte. Mulți nu înteleg că poate tu te-ai grăbit cât ai putut să le aduci lor comanda la timp, că poate tu nu ai apucat să iei nici măcar o gură din mancarea ta care s-a si răcit între timp și cine știe dacă vei mai apuca să mănânci până la finalul programului tău. De multe ori stai peste program, alergi de colo-colo, este aglomerat, fiecare vrea ceva, altceva, afară o căldură toropitoare, iar tu nu mai apuci să iei o gură de apă, dar alergi în continuare ca totul să iasă bine, pentru că ție (ca ospătar) îți pasă de tot ce se întâmplă în jurul tău și vrei să mulțumești pe toată lumea, dar tu cel care  ești servit, te-ai gândit că o vorbă bună și un zâmbet larg ne fac nouă, cei care te servim pe terase și la restaurante, ziua mai frumoasă și satisfacția că a meritat orice osteneală? 

        Ei bine, știu o vorbă, că ,,Fericirea constă în a face pe alții fericiți'' !! Nu ne costă nimic să fim civilizați și educați! Și aici nu mă refer doar la meseria de ospătar, orice meserie trebuie tratată cu seriozitate și respect. Hai să fim mai buni și mai întelegători cu cei din jurul nostru. Hai să fim OAMENI. OAMENI ÎN TIMP DE PANDEMIE.